Sunt mai bine de 20 de ani de când trăieşte printre oameni de vârsta a treia, unii singuri, alţii neajutoraţi, cărora se străduieşte să le transforme fiecare zi într-una mai liniştită, mai bună.

vezi aici întregul articol din Adevărul

Avem mâncare bună şi multă curăţenie. E foarte bine aici, iar doamnele care ne îngrijesc ne iubesc.

Acum scriu o carte despre doctori. Am scris şi anul trecut multe cărţi. Am linişte aici şi îmi place să-mi adun memoriile.

Toţi aceşti vârstnici au grave probleme de sănătate, mulţi dintre imobilizaţi la pat, alţii sunt în convalescenţă … Ca pe o soluţie de moment, copiii acestora îi internează iniţial în cămin pe o perioadă determinată, de maximum şase luni, ”până se fac bine”, după care solicită prelungirea contractului

vezi aici întregul articol din GdS

Unui bătrân, la fel ca unui copil, nu este suficient să îi acorzi doar hrana şi apoi să-l laşi închis între patru pereţi. El are nevoi de atenţie, de afecţiune, are nevoie să discuţi cu el, chiar dacă o faci după orele de muncă.

Vin în ţară o dată sau de două ori pe an şi îmi petrec câteva zile la cămin, cu tatăl meu. Sunt impresionat de ceea ce am văzut aici – un frumos exemplu de caritate, de iubire